Paradoxurile Artei

Dupa cum observa si Nietzsche in ,, Nasterea tragediei”, arta si nu moralitatea a fost prima activitate de ordin metafizic, lumea fiind in conceptia acestuia explicabila doar ca fenomen estetic. Arta provine din exces, arta nu respecta masura, arta bate cu pumnul in masa. Marii artisti au facut abuz, au infruntat o pasiune care i-a facut sa depaseasca limitele normalitatii. Se pune totusi intrebarea: ,, Care este limita?”, ,, Exista vreo limita?”, ,, Cine o impune?”. ,, Vom gasi oare alte fructe oprite din care sa ne infruptam pentru ca apoi sa transpunem voluptatea?”. Tind sa cred ca dupa postmodernismul actual, o culme a cautarii de emotii, amalgamul tuturor trairilor de pana acum, nu mai vine nimic. Poate doar o reintoarcere la pictura rupestra. Avand in vedere ca totul a fost deja spus, omul actual este obligat sa aleaga intre reintoarcerea in grota si cautarea de alte fructe oprite.

,,Nu exista carti morale sau imorale. O carte este bine scrisa sau prost scrisa. Asta e tot.”, spunea Oscar Wilde. O carte nu este imorala tocmai pentru ca acest criteriu al moralitatii nu trebuie luat in calcul atunci cand vorbim despre transpunerea unei emotii. Dupa parerea mea, Eva a fost cea care a deschis calea catre arta. Se poate spune ca omul in Paradis era inocent pentru ca nu avea optiunea placerii. Adam nu era fericit prin simplul fapt ca nu isi putea constientiza fericirea. Fericirea si frumosul au aparut odata cu Eva, femeia a descoperit prima data dreptul la fericirea constienta. Istoria artei este de fapt o istorie a marului Evei, o istorie a pacatului. Inocenta lui Adam ar fi lasat pustii bibliotecile si galeriile de arta .

,, Fara libertate nu exista arta, arta traieste doar prin constrangerile pe care si le impune si moare la orice alte constrangeri.” ( A. Camus). Din contra, as spune, realtiile afective, voluptatile vin , de multe ori, din temnite. Omul scrie, picteaza din Disperare. Fara disperare, fara constrangeri, fie ele sociale, fie de ordin metafizic, fara presiuni, omul este gol de emotii. Pe artist normele nu il descurajeaza, normele il mobilizeaza. ,,In arta, temperatura ideala de lucru este cea a iadului.” (Vasile Ghica).